declasat

declasát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: declasa] 1-2 Declasare (1-2). 3 Degradare.

declasát², ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 538 / Pl: ~ați, ~e / E: declasa] 1-2 Decăzut din punct de vedere (moral sau) social. 3 Necorespunzător din punct de vedere calitativ.

DECLASÁT, -Ă, declasați, -te, adj., s. m. și f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. – V. declasa. Cf. fr. declassé.

DECLASÁT, -Ă, declasați, -te, adj., s. m. și f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. – Din fr. declassé.

DECLASÁT, -Ă, declasați, -te, adj. (Despre persoane) 1. Decăzut din punct de vedere moral, degradat. Elemente declasate. 2. Ieșit din rîndurile clasei sociale din care făcea parte. (Substantivat) [Luca] se dovedește a fi un șarlatan vagabond, vînzător de minciuni, fricos și gata să facă pe placul oricui, singurul cu adevărat «decăzut» din declasații piesei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 22/4.

declasát s. m., adj. m., pl. declasáți; f. sg. declasátă, pl. declasáte

DECLASÁT adj. v. decăzut.

DECLASÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decăzut sub raport moral și social. [Cf. fr. déclassé].

DECLASÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) decăzut sub raport moral și social. (< fr. déclassé)

declasat a. decăzut din clasa lui sau din pozițiunea-i socială.

*declasát, -ă adj. și s. (fr. déclassé). Căzut din clasa orĭ din pozițiunea luĭ socială, corupt, vițios.

DECLASAT adj. decăzut, degradat. (Un actor ~.)