decernare

decernáre sf [At: ODOBESCU, S. II, 354 / V: (înv) ~cérnere / Pl: ~nắri / E: decerna] 1 Acordare în mod solemn a unor decorații, premii, titluri etc Si: decernat¹ (1). 2 (Iuz) Pronunțare a unei pedepse Si: decernat¹ (2).

DECERNÁRE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei. – V. decerna.

DECERNÁRE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei. – V. decerna.

DECERNÁRE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna. Decernarea premiilor Stalin reprezintă în fiecare an un eveniment de seamă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 1/2.

decernáre s. f., g.-d. art. decernắrii; pl. decernắri

decernáre s. f., g.-d. art. decernării; pl. decernări

DECERNÁRE s. v. conferire.

DECERNÁRE s.f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei; acordare, conferire. [< decerna].

DECERNARE s. acordare, atribuire, conferire. (~ unei distincții.)