decalare

decaláre sf [At: LTR² / Pl: ~lắri / E: decala] 1-2 Neconcordanță (în spațiu sau) în timp cu ceva stabilit anterior Si: decalat¹ (1-2). 3 Deplasare a două sau mai multe sisteme tehnice sau organe ale aceluiași sistem, pentru a asigura condiții optime de funcționare.

DECALÁRE, decalări, s. f. Acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; distanțare în spațiu sau în timp; rămânere în urmă; fig. nepotrivire, dezacord între situații, evenimente, concepții etc. – V. decala.

DECALÁRE, decalări, s. f. Acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; distanțare în spațiu sau în timp; rămânere în urmă; fig. nepotrivire, dezacord între situații, evenimente, concepții etc. – V. decala.

decaláre s. f., g.-d. art. decalắrii; pl. decalắri

decaláre s. f., g.-d. art. decalării; pl. decalări

DECALÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; decalaj. [< decala].