debilitare

debilitáre sf [At: DEX / Pl: ~tắri / E: debilita] 1-2 Pierdere a rezistenței unui organism (la efort fizic sau) la îmbolnăviri Si: debilitat¹ (1-2).

DEBILITÁRE, debilitări, s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate. – V. debilita.

DEBILITÁRE, debilitări, s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate. – V. debilita.

DEBILITÁRE s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate.

debilitáre s. f., g.-d. art. debilitắrii; pl. debilitắri

debilitáre s. f., g.-d. art. debilitării; pl. debilitări

DEBILITÁRE s. șubrezire. (~ unui copil.)

DEBILITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) debilita și rezultatul ei; slăbire; slăbiciune. [< debilita].

DEBILITARE s. șubrezire. (~ unui copil.)