debavurare

debavuráre sf [At: DEX / Pl: ~rắri / E: debavura] Îndepărtare a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. prin ștanțare, dăltuire, polizare.

DEBAVURÁRE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.

DEBAVURÁRE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.

debavuráre s. f., g.-d. art. debavurắrii; pl. debavurắri

debavuráre s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări

DEBAVURÁRE s.f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. [< debavura].

DEBAVURÁRE (< de⁴ + bavură) s. f. Operație de îndepărtare prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.