cusut

cusut¹ sn [At: CREANGĂ, A. 62 / V: (reg) cos~ / Pl: ~uri / E: coase] 1 Fixare a părților unui articol vestimentar sau a unui petic, a unui nasture etc, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac Si: coasere (1), cusătură (1). 2 Operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele Si: coasere (2), cusătură (6). 3 (Reg; ccr) Cusătură (6). 4-5 (Pan) Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. 6 (Îs) Mașină de ~ Mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, a încălțămintei etc.

cusut², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 28 / Pl: ~uți, ~e / E: coase] 1 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Fixat cu un fir de ață cu ajutorul acului. 2 (Îlav) ~ cu ață albă Cu falsitate vizibilă. 3 Brodat. 4 (Reg) Fixat în cuie. 5 (Reg) Foarte răcit.

CUSÚT s. n. Acțiunea de a coase; operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele. ♦ (Reg.; concr.) Cusătură (2). ♦ Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. ◊ Mașină de cusut = mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, încălțămintei etc. – V. coase.

CUSÚT s. n. Acțiunea de a coase; operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele. ♦ (Reg.; concr.) Cusătură (2). ♦ Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. ◊ Mașină de cusut = mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, încălțămintei etc. – V. coase.

CUSÚT s. n. Acțiunea de a coase. Cînd m-a văzut... intrînd, a încetat cusutul. IBRĂILEANU, A. 108. Un teanc de sumane croite... aștepta cusutul. CREANGĂ, A. 62. ♦ (Concretizat) Cusătură. Să te-ajungă, mîndro, ajungă, Să te-ajungă un dor ș-un drag, Să-mi ieși cu cusutu-n prag. BIBICESCU, P. P. 51.

cusút s. n.

cusút s. n.

CUSÚT s. 1. v. cârpire. 2. (TEHN.) cusătură. (~ul a două plăci metalice.)

Cusut ≠ descusut

cusut n. lucrarea de a coase: ață de cusut.

cos, cusút, a coáse v, tr. (lat. cónsuo, -súere, pop. coso, cósere, d. con-, la un loc, și súere, a coase; it. cucire, Neapole kósere, pv. sp. pg. coser, fr. coudre. – Cos, coșĭ, coase; eĭ coase; să coasă. V. sulă, sutură). Unesc (bucățĭ de pînză, de pele) pin ajutoru aculuĭ cu ață saŭ al suleĭ. A coase la gherghef, a broda la gherghef.

cusút n., pl. urĭ. Acțiunea saŭ meseria de a coase obișnuit: am perdut o oră cu cusutu. – Mașina de cusut a fost inventată la 4 April 1830 de Francezu Bartolomeŭ Thimonnier, născut la 1793 în Abresle (Francia). Cusutoriĭ și cusutoresele care au văzut primele mașinĭ de cusut le-aŭ distrus cu topoarele. Thimonnier muri sărac la 1857, ĭar după doĭ anĭ Americanu Howe perfecționă mașina și se îmbogăți.^[1]

CUSUT s. 1. cîrpire, coasere, prindere, țesere. (~ găurii de la ciorap.) 2. (TEHN.) cusătură. (~ a două plăci metalice.)

cusut cu ață albă expr. neconvingător, vizibil fals.