cros

cros³ sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: eg, fr cross] 1 Lovitură la box, intermediară între directă și swing. 2 Lovitură pe diagonala terenului de tenis.

cros² sn [At: SCÂNTEIA, 1952, nr 2282 / Pl: ~uri / E: fr cross] Cursă sportivă de alergare (pe teren variat și cu obstacole) desfășurată pe un anumit traseu și cu respectarea unor norme tehnice.

cros¹ sn [At: LET². III, 444 / Pl: ~uri / E: nct] (Înv; pbl) Cloș.

CROS, crosuri, s. n. Probă sportivă de alergare pe teren variat și cu obstacole (naturale și artificiale), în care participanții trebuie să parcurgă o anumită distanță, pe un traseu dinainte stabilit, cu respectarea anumitor norme tehnice. – Din fr. cross[-country].

CROS, crosuri, s. n. Cursă sportivă de alergare pe teren variat și cu obstacole (naturale și artificiale), în care participanții trebuie să parcurgă o anumită distanță, pe un traseu dinainte stabilit, cu respectarea anumitor norme tehnice. – Din fr. cross[-country].

CROS, crosuri, s. n. Cursă pedestră, pe teren variat, în cursul căreia participanții trebuie să parcurgă peste cîmp o anumită distanță, cu respectarea anumitor norme tehnice. Va începe desfășurarea unei mari competiții sportive de masă, crosul «Să întîmpinăm 1 Mai». SCÎNTEIA, 1952, nr. 2282.

cros s. n., pl. crósuri

cros s. n., pl. crósuri

CROS¹ s.n. Alergare pe teren variat, cu diferite obstacole. [< engl., fr. cross(-country)].

CROS² s.n. 1. Lovitură la box, intermediară între directă și swing, care se dă în stomac sau bărbie. V. croșeu. 2. Lovitură de-a curmezișul terenului de tenis. [< engl., fr. cross].

CROS¹ s. n. alergare de rezistență pe teren variat, cu obstacole. (< engl., fr. cross /-country/)

CROS² s. n. (box) lovitură intermediară între directă și swing, care se dă în stomac sau bărbie. (< engl., fr. cross)

CROS¹ ~uri n. Probă sportivă de alergare pe teren variat (cu sau fără obstacole). /<fr., engl. cross

CROS² ~uri n. 1) v. CROȘEU. 2) Lovitură de-a curmezișul terenului de tenis. /<engl. cross