cristalizare

cristalizare sf [At: MACAROVICI, CH. 23 / Pl: ~zări / E: cristaliza] 1-2 Transformare în cristale (1-2) Si: cristalizat¹ (1-2), cristalogeneză (1-2), (înv) cristalizație (1-2). 3 Luare de forme de cristal (2) Si: cristalizat¹ (3), (înv) cristalizație (3). 4-5 Luare (sau dare) de formă clară, frumoasă, artistică Si: cristalizat¹ (4-5).

CRISTALIZÁRE, cristalizări, s. f. Acțiunea de a (se) cristaliza și rezultatul ei; cristalizație. – V. cristaliza.

CRISTALIZÁRE, cristalizări, s. f. Acțiunea de a (se) cristaliza și rezultatul ei; cristalizație. – V. cristaliza.

CRISTALIZÁRE, cristalizări, s. f. Acțiunea de a (se) cristaliza și rezultatul ei. Cristalizarea soluției.

cristalizáre s. f., g.-d. art. cristalizắrii; pl. cristalizắri

cristalizáre s. f., g.-d. art. cristalizării; pl. cristalizări

CRISTALIZÁRE s. 1. (FIZ.) cristalizație. (~ unei substanțe.) 2. v. zaharisire.

CRISTALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) cristaliza; limpezire; cristalizație. [< cristaliza.

*cristalizațiúne f. (d. cristalizez). Acțiunea de a saŭ de a se cristaliza. – Și -áție, dar ob. -áre.

CRISTALIZARE s. (FIZ.) cristalizație. (~ unei substanțe.)