cravașare

cravașare sf [At: DA / Pl: ~șắri / E: cravașa] Lovire cu cravașa Si: cravașat¹, biciuire.

CRAVAȘÁRE, cravașări, s. f. Acțiunea de a cravașa; biciuire. – V. cravașa.

CRAVAȘÁRE, cravașări, s. f. Acțiunea de a cravașa; biciuire. – V. cravașa.

cravașáre s. f., g.-d. art. cravașắrii; pl. cravașắri

cravașáre s. f., g.-d. art. cravașării; pl. cravașări

CRAVAȘÁRE s.f. Acțiunea de a cravașa; biciuire. [< cravașa].