cositor

COSITÓR², -OÁRE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

COSITÓR², -OÁRE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

COSITÓR², cositori, s. m. (Popular) Cosaș. Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fin cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.

COSITÓR³, -OÁRE, cositori, -oare, adj. Care cosește. Mașină cositoare.

cositór¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. cositóri; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoáre

cositór adj. m., (persoană) s. m., pl. cositóri; f. sg. și pl. cositoáre

COSITÓR s. v. cosaș.

COSITÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care cosește. /a cosi + suf. ~tor

COSITOR s. cosaș. (Un ~ a ieșit la cosit.)