cortină

cortínă sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~ne / E: it cortina] 1 Pânză atârnată spre a acoperi sau a ascunde ceva. 2 (Spc) Perdea de stofă, de catifea etc. prin care se desparte sala de spectacol de scenă și care, prin ridicare sau tragere în părți, marchează începutul unui spectacol sau al unui fragment din acesta, iar, prin lăsare sau tragere spre centru, încheierea lui. 3 (Îs) ~ de fier Perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă și care este folosită, în cazul unui incendiu, pentru a împiedica extinderea acestuia. 4 (Fig; îas)Totalitate a mijloacelor folosite de țările Europei Occidentale pentru a întrerupe relațiile cu țările comuniste.

CORTÍNĂ, cortine, s. f. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte scena de sala de spectacol și care, prin ridicare sau prin lăsare în jos sau tragere în părți, marchează începutul, respectiv încheierea unui spectacol sau a unui fragment din spectacol. ♦ Perdea de metal care desparte scena de sala de spectacol și care este folosită, în caz de incendiu, pentru a împiedica extinderea focului. – Din it. cortina.

CORTÍNĂ, cortine, s. f. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte sala de spectacol de scena și care, prin ridicare sau prin lăsare în jos sau tragere în părți, marchează începutul, respectiv încheierea unui spectacol sau a unui fragment de spectacol. ♦ Perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă și care este folosită, în caz de incendiu, pentru a împiedica extinderea focului. – Din it. cortina.

CORTÍNĂ, cortine, s. f. Țesătură (uneori împodobită) care desparte scena de sala de spectacol și care se ridică sau se dă în lături la începerea spectacolului. Radu fixează un punct din cortina ridicată. C. PETRESCU, Î. II 190. Se ridică cortina. Moș Gheorghe, cu ochii furați de cortină, o urmărește cum se ridică, apoi se pleacă la urechea lui Ion și-I întreabă în șoaptă... SP. POPESCU, M. G. 88. Cortina cade. Piesa e foarte aplaudată. MACEDONSKI, O. I 49. ◊ Fig. Uriașe păduri ce-și lăsau cortinele grele de iederi și de liane pînă pe țărmuri îi treceau pe dinaintea ochilor lui închiși. ANGHEL, PR. 43.

cortínă s. f., g.-d. art. cortínei; pl. cortíne

cortínă s. f., g.-d. art. cortínei; pl. cortíne

CORTÍNĂ s. (înv.) perdea. (Se lasă ~, la teatru.)

CORTÍNĂ s. f. 1. perdea de stofă sau de catifea care separă scena de sala de spectacol a unui teatru. 2. văl membranos sau filamentos de pe marginea pălăriei ciupercilor. (< it. cortina)

cortínă (cortíne), s. f. – Perdea care desparte sala de teatru de scenă. It. cortina (sec. XIX). Este dublet de la curtină, s. f. (zid de închidere), din fr. courtine.

CORTÍNĂ ~e f. Perdea de stofă sau de catifea care închide și deschide scena într-o sală de spectacole. A ridica ~a. ◊ ~ de fier a) perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă, folosită în caz de incendiu; b) barieră de netrecut, care separa statele comuniste europene de democrațiile occidentale. /<it. cortina

cortină f. 1. stofă atârnată spre a acoperi sau ascunde ceva; 2. pânză ce se lasă jos pe scena unui teatru; 3. perdea la un pat.

*cortínă f., pl. e (it. cortína, d. lat. cortina, cort de pele; fr. courtine; germ. gardine; mgr. kortína, kurtína. V. cort). Perdeaŭa sceneĭ unuĭ teatru. V. catapeteazmă.

CORTINĂ s. (înv.) perdea. (Se lasă ~, la teatru.)

a ridica cortina expr. (glum. – d. femei) a se dezbrăca, a rămâne în pielea goală.

cortină, cortine s. f. (glum.) 1. rochie. 2. furou.