cord

cord¹ sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat cor, coris, cf cordial] (Atm) Inimă.

cord² sn [At: (a. 1638) IORGA, D. B. 66 / Pl: ~uri / E: mg kard] Spadă.

cord³ sn [At: LTR / E: fr corde] 1 Țesătură specială, formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente. 2 Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor.

cord⁴ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare.

CORD³(O)-, -CÓRD elem. „coardă, cordon anatomic”. (< fr. cord/o/-, -chorde, cf. lat. chorda, gr. khorde)

-CORD „coardă, schelet axial, coardă dorsală”. ◊ gr. khorde „sfoară, maț, cîrnat, coardă” > fr. -chorde, it. -cordo, engl. -chord > rom. -cord.

CORD-, v. CORDO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., 1. Operație chirurgicală de extirpare a unei coarde vocale, pe care s-a dezvoltat o tumoare canceroasă. 2. Operație medicală de rezecție segmentară a măduvei spinării.