corcire

corcíre sf [At: I. IONESCU, D. 188 / V: curc~ / Pl: ~ri / E: corci] 1 Încrucișare a două soiuri de plante sau animale diferite Si: corcit¹ (1). 2 Alterare a unei rase prin amestec cu elemente străine Si: corcit¹ (2).

CORCÍRE, corciri, s. f. Faptul de a se corci². – V. corci².

CORCÍRE, corciri, s. f. Faptul de a se corci – V. corci².

CORCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) corci; încrucișare a unor specii, rase sau soiuri diferite de animale sau plante.

corcíre s. f., g.-d. art. corcírii; pl. corcíri

corcíre s. f., g.-d. art. corcírii; pl. corcíri

CORCÍRE s. (BIOL.) amestecare, hibridare, încrucișare. (~ unor rase de animale diferite.)

CORCIRE s. amestecare, încrucișare. (~ unor rase de animale diferite.)