copilărire

copilărésc, ~eáscă [At: COSTINESCU / Pl: ~ești / E: copil¹ + -ăresc] 1 a Care aparține copilului¹ (1). 2 a Specific copilului¹ (1) Si: copilăros (3). 3 a Privitor la copil¹ (1). 4 a Care provine de la copil¹ (1). 5 (Fig; d. manifestări ale omului) Lipsit de maturitate Si: naiv, nechibzuit. 6 sfa Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape.

copilărí [At: NEGRUZZI, S. I, 245 / Pzi: ~resc / E: copil¹ + -ări] 1 vi A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei (1). 2 vr (D. oameni maturi) A face copilării (5). 3 vr (D. bătrâni) A se ramoli.

copilăríre sf [At: DA ms / Pl: (rar) ~ri / E: copilări] 1 Petrecere undeva sau cu cineva a anilor copilăriei Si: copilărit (4). 2 (D. oameni maturi) Comportare neserioasă, cu apucături de copil Si: copilărit (5). 3 Ramolire.

COPILĂRÍ, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Copil + suf. -ări.

COPILĂRÍ, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva sau cu cineva) anii copilăriei. – Copilărie + suf. -ări.

COPILĂRÍ, copilăresc, vb. IV. Intranz. A petrece (undeva) anii copilăriei. S-a născut și a copilărit pe Valea Prahovei, printre sonde. C. PETRESCU, A. 276. Copilărise cu Ciubăr-vodă, cu care învățase carte la dascălul Pascal. NEGRUZZI, S. I 245. Credințele aceste... sînt adunate din Spătărești, de lîngă Fălticeni, unde am copilărit. ȘEZ. II 162.

copilărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilărésc, imperf. 3 sg. copilăreá; conj. prez. 3 să copilăreáscă

copilărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copilărésc, imperf. 3 sg. copilăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. copilăreáscă

COPILĂRÍ vb. (prin Transilv. și Maram.) a prunci. (Am ~ împreună.)

A COPILĂRÍ ~ésc intranz. A petrece anii de copilărie; a crește. /Din copilărie

copilărì v. a-și petrece copilăria cu cineva.

2) copilărésc v. intr. (d. copil). Îs copil, petrec copilăria: am copilărit împreună cu el. V. tineresc 2.

COPILĂRI vb. (prin Transilv. și Maram.) a prunci. (Am ~ împreună.)