consistare

consista vi [At: STAMATI, D. / Pzi: 3 ~sístă / E: fr consister, lat consistere] 1-3 A consta (1-3).

CONSISTÁ, pers. 3 consístă, vb. I. Intranz. A fi compus, a se alcătui din...; a consta. – Din fr. consister, lat. consistere.

consistá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. consístă

CONSISTÁ vb. v. consta.

CONSISTÁ vb. I. intr. A fi alcătuit, constituit din..., a consta. [P.i. consíst. / < fr. consister, cf. it., lat. consistere].

A CONSISTÁ pers. 3 consístă intranz. 1) A fi format; a consta; a se alcătui; a se compune. 2) A se manifesta ca esență; a consta; a rezida. /<fr. consister, lat. consistere