caracterizare

caracterizáre sf [At: MAIORESCU, D. I, 108 / Pl: ~zări / E: caracteriza] Indicare a notei caracteristice a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen Si: caracterizat.

CARACTERIZÁRE, caracterizări, s. f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei; indicare a notei caracteristice a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. – V. caracteriza.

CARACTERIZÁRE, caracterizări, s. f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei; indicare a notei caracteristice a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. – V. caracteriza.

CARACTERIZÁRE, caracterizări, s. f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei; indicare a notei caracteristice a unei ființe sau a unui lucru. Caracterizarea operei lui Eminescu.

CARACTERIZÁRE, caracterizări, s. f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei; indicare a notei caracteristice a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen.

caracterizáre s. f., g.-d. art. caracterizắrii; pl. caracterizắri

caracterizáre s. f., g.-d. art. caracterizării; pl. caracterizări

CARACTERIZÁRE s. 1. definire. (~ a unei noțiuni.) 2. individualizare. (~ a unui personaj.)

CARACTERIZÁRE s.f. Acțiunea de a caracteriza și rezultatul ei. ♦ Arătare (în scris sau oral) a trăsăturilor caracteristice ale unei persoane, ale unui obiect. [< caracteriza].

CARACTERIZARE s. 1. definire. (~ unei noțiuni.) 2. individualizare. (~ a unui personaj.)