calus

cálus sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr calus] 1 Țesut osos nou, care sudează capetele rezultate din fractura unui os. 2 (Îs) ~ vicios Sudare defectuoasă a unei fracturi. 3 Țesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându-le.

CÁLUS, calusuri, s. n. 1. Țesut osos nou care sudează fragmentele unui os fracturat. ◊ Calus vicios = osificare defectuoasă a unei fracturi. 2. Țesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându-le. – Din fr. calus.

CÁLUS subst. 1. Țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ◊ Calus vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. Țesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându-le. – Din fr. calus.

cálus s. n., pl. cálusuri

cálus s. n., pl. cálusuri

CÁLUS s.n. 1. Țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. 2. Țesut vegetal născut în urma rănirii diferitelor organe ale plantei, care cicatrizează rana. [Pl. -suri. / < fr. callus, cf. lat. callum – bătătură].

CÁLUS s. n. 1. țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ♦ ~ vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. țesut vegetal de cicatrizare a organelor rănite. (< fr. calus, lat. callum, îngropare)

CÁLUS ~uri n. 1) Țesut osos nou care sudează oasele fracturate. 2) Țesut vegetal care apare pe rănile plantelor, cicatrizându-le. /<fr. callus