calamitate

CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru provocat de obicei de un fenomen natural, care lovește o colectivitate. ◊ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas, -atis.

CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate. ◊ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas, -atis.

CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru care lovește un grup de oameni, o țară, un popor; flagel. Sosirea acestui domn în București a fost semnalul a mari calamități pentru țară! GHICA, S. A. 54.

CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate; flagel. – Fr. calamité (lat. lit. calamitas, -atis).

calamitáte s. f., g.-d. art. calamitắții; pl. calamitắți

calamitáte s. f., g.-d. art. calamității; pl. calamități

CALAMITÁTE s. v. dezastru.

CALAMITÁTE s.f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate; flagel. [Pl. -tăți. / cf. fr. calamité, lat. calamitas].

CALAMITÁTE s. f. dezastru, catastrofă care lovește o colectivitate. (< fr. calamité, lat. calamitas)

CALAMITÁTE ~ăți f. Nenorocire mare, care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; dezastru; urgie; flagel; prăpăd. [G.-D. calamității] /<lat. calamitas, ~atis, fr. calamité

calamitate f. mare nenorocire publică: catastrofă, dezastru.

*calamitáte f. (lat. calamitas, -átis). Mare nenorocire, pacoste (ca epidemiile, războaĭele, foametea). V. dezastru.

CALAMITATE s. catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.)