cacom

cacóm sm [At: CANTEMIR, IST. 262 / V: cacúm / Pl: ~i / E: tc kakum] (Zlg; îrg) 1 Animal asemănător cu dihorul, cu blana albă și vârful cozii negru Si: hermină. 2 (Pre) Blană prelucrată de cacom (1).

CACÓM, (1) cacomi, s. m., (2) cacomuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. S. m. (Zool.) Hermină. 2. S. n. Blană de hermină. – Din tc. kakım.

CACÓM, (1) cacomi, s. m., (2) cacomuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. S. m. (Zool.) Hermină. 2. S. n. Blană de hermină. – Din tc. kakim.

CACÓM, (1) cacomi, s. m., (2) s. n. (Înv. și reg.) 1. (Zool.) Hermină. 2. Blana acestui animal. – Tc. kakim.

cacóm² (blană) (înv., reg.) s. n., pl. cacómuri

cacóm (blană) s. n., pl. cacómuri

CACÓM s. v. hermină.

CACÓM² ~uri n. înv. Blană de hermină. /<turc. kakim

CACOM s. (ZOOL.; Mustela erminea) hermelină, hermină, (Mold. și Bucov.) helge. (Blană de ~.)