băsnire

băsníre sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 349, / V: (reg) băzn- / Pl: ~ri / E: băsni] 1-4 (Înv) Scornire (sau spunere) de basme (1-2) Si: (înv) băsmire (1-4), băsmit¹ (1-4), băsmuire (1-4), băsmuit¹ (1-4).

BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.

BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.

BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Învechit) Scornire, născocire, basm (2). Spune băsniri deșarte. VĂCĂRESCU, P. 349. – Variantă: băsmíre (MACEDONSKI, O. I 24) s. f.

BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Născocire, scornire; basm (2). – V. băsni.

băsníre (înv.) s. f., g.-d. art. băsnírii; pl. băsníri

băsníre s. f., g.-d. art. băsnírii; pl. băsníri

BĂSNÍRE s. v. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.

băsnire s. v. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.