bleojdi

bleojdí² vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: blioj-, bloj- / Pzi: ~desc / E: fo] (Pop) 1 A se moleși. 2 (D. obiecte) A se lăsa. 3 (D. animale) A lăsa urechile în jos (de boală). 4 (D. păsări) A lăsa aripile să atârne (din cauza bolii). 5 (D. oameni) A se ticăloși. 6 (D. oameni) A deveni impotent Si: (îvp) a se vătăma, a se surpa.

BLEOJDͲ, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec.

BLEOJDͲ, bleojdesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se blegi (2). – Et. nec.

BLEOJDͲ, bleojdesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la urechi, la cap) A lăsa să atîrne (moale) în jos; a pleoști. 2. Refl. (Despre oameni) A se moleși, a se ramoli, a se boșorogi. – Pronunțat: bleoj-.

BLEOJDͲ, bleojdesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa urechile să atârne în jos; a pleoști. 2. Refl. A se moleși, a se ramoli. [Pr.: bleoj-]

bleojdí (a ~) (pop.) (bleoj-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 să bleojdeáscă

bleojdí (a se zgâi, a se pleoști) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleojdésc, imperf. 3 sg. bleojdeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bleojdeáscă

BLEOJDÍ vb. v. blegi, bulbuca, căsca, holba, mări, moleși, muia, umfla, zgâi.

bleojdi vb. v. BLEGI. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. MĂRI. MOLEȘI. MUIA. UMFLA. ZGÎI.

bleojdi, bleojdesc I v. t. 1. a lăsa să atârne în jos; a pleoști. II v. r. 1. a se holba. 2. a se blegi.