biter

bíter sn [At: DEX² / V: bitter / Pl: ~e / E: ger Bitter] Băutură (aperitiv) dulce- amăruie, preparată prin macerarea unor substanțe în alcool.

BÍTER s. n. Nume dat unui lichior amar, consumat ca aperitiv. [Pr.: bităr] – Din germ. Bitter. Cf. fr. bitter.

bíter s. n.

BÍTER s.n. v. bitter.

BÍTER s. n. piesă la o batoză sau combină de cereale păioase, care dirijează și uniformizează stratul de material ce intră în aparatul de tăiere. (< engl. beater)

*biter n., pl. e (germ. bitter, amar). O băutură aperitivă amară originară din Olanda. Curat rom. amar.

bíter s. n. (alim.) (Mai ales în sintagmele biter-citro, biter-tonic) Băutură cu gust amărui ◊ „Sortimente noi de băuturi răcoritoare, realizate de I.P.A. București în acest sezon: biter-citro, biter-tonic, mandorla.” R.l. 23 V 77 p. 5; v. și 7 II 84 p. 2 [scris și bitter] (din germ. Bitter; cf. fr., engl. bitter; DEX, DN3)