berbeci

berbeci vt [At: SADOVEANU, M. C. 22 / Pzi: -cesc / E: berbec] (Nob) A izbi, a lovi puternic.

BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A izbi, a lovi puternic. – Din berbec.

BERBECÍ, berbecesc, Vb. IV. Tranz. (Popular) A lovi, a izbi. Cînd l-a berbecit în frunte cu pumnul, l-a dărîmat pe spate. SADOVEANU, M. C. 25.

BERBECÍ, berbecesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A izbi, a lovi. – Din berbec.

berbecí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 să berbeceáscă

berbecí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. berbecésc, imperf. 3 sg. berbeceá; conj. prez. 3 sg. și pl. berbeceáscă