baracă

barácă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 70 / V: (reg) -ancă, -atcă / Pl: ~răci, (iuz) -ace / E: fr baraque, it baracca] 1-3 Construcție provizorie de scânduri care poate servi (ca locuință sau) magazie (ori prăvălie). 4 (Reg) Casă de vară construită în grădină Cf chioșc. 5 (Înv) Odăiță mobilă (pe roți) de scânduri, care servea ca bucătărie pentru negustorii și artiștii din bâlciuri, pentru aprovizionarea trupelor pe front etc.

BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri, panouri, folosită ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. – Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Din fr. baraque.

BARÁCĂ, barăci, s. f. Construcție provizorie de scânduri care poate servi ca locuință, magazie, prăvălie etc. [Pl. și: bărăci. - Var.: (reg.) barátcă s. f.] – Din fr. baraque.

barácă s. f., g.-d. art. barắcii; pl. barắci

BARÁCĂ s. (Mold.) gașcă. (O ~ de scânduri pe un șantier.)

BARÁCĂ s.f. Construcție provizorie de scânduri, servind ca locuință, magazie etc. [Pl. barăci, bărăci. / < fr. baraque, cf. it. baracca].

BARÁCĂ s. f. construcție provizorie de scânduri servind ca locuință, magazie etc. (< fr. baraque, it. baracca, sp. barraca)

baracă f. 1. colibă de scânduri ce-și fac soldații în campanie; 2. prăvălioară de scânduri; 3. fam. casă proastă sau rău zidită (= fr. barâque).