axă

ax¹ sn vz axă¹

áxă¹ sf At: LTR² 250 / V: ax sn / Pl: axe / E: fr axe] 1 Dreaptă orientată într-un anumit sens. 2 (Îs) Axa numerelor Dreaptă prevăzută cu un punct de origine, de la care se continuă imaginar spre + și -infinit, pe ea găsindu-și locul toate numerele. 3 Dreaptă imaginară sau reală, care trece prin centrul unui corp și în jurul căreia acel corp se rotește sau se poate roti. 4 Dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp ceresc. 5 (Îs) Axa lumii Prelungire a dreptei imaginare care unește polii pământului până la intersecția cu sfera cerească. 6 Linie dreaptă care delimitează părțile simetrice ale unei figuri plane sau în spațiu. 7 (Îs) Axa unei piramide Dreaptă care unește vârful și mijlocul bazei. 8 (Îs) Axa unei prisme Dreaptă care unește centrele celor două baze. 9 (Îs) Axa unei elipse Dreaptă care unește cele două focare. 10 (Îs) Axa unei nave Linie imaginară în jurul căreia se fac diferite mișcări de oscilație și rotație ale navei. 11 (Îs) Axa unei străzi Linie (continuă) care împarte strada în două direcții de mers. 12 (D. lentile) Dreaptă dusă de la un punct luminos la centrul optic. 13 (GLg; îs) ~ de ridicare Linie a (direcției) după care s-a făcut ridicarea unui șir de munți. 14 (Atm; înv; îs) Axa gâtului Axis (1). 15-16 (Bot; înv; îs) Axa unei plante Axis (2-3).

AX² s. n. v. axă¹.

AXĂ¹, axe, s. f. Dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens. ♦ Dreaptă (sau obiect în formă de dreaptă) care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic. ♦ Dreaptă imaginară în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp în jurul lui însuși. ♦ Axa lumii = prelungire a dreptei care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească. [Var.: ax s. n.] – Din fr. axe.

ÁXĂ¹, axe, s. f. Dreapta care se consideră orientată într-un anumit sens. ♦ Dreaptă (sau obiect în formă de dreaptă) care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic. ♦ Dreaptă închipuită în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp în jurul lui însuși. ♦ Axa lumii = prelungire a dreptei care unește polii pământului până la intersecția cu sfera cerească. – Din fr. axe.

ÁXĂ², axe, s. f. 1. Dreaptă închipuită în jurul căreia se învîrtește un plan pentru a da naștere unui corp geometric. Învîrtind un triunghi în jurul axei sale, obținem un con. ♦ Dreaptă închipuită în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp ceresc în jurul lui însuși. Axa pămîntului este așezată oblic față de cei doi poli. ▭ Toată complexitatea vizibilă a mișcărilor planetare reprezintă doar o simplă urmare a rotirii pămîntului în jurul axei sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 347, 4/5. 2. Linie închipuită care împarte un corp sau o suprafață în părți simetrice. Axa străzii.

ÁXĂ², axe, s. f. Dreaptă existentă sau imaginată care ocupă o poziție particulară în raport cu un corp sau cu o figură. ◊ Axă de rotație = dreaptă în jurul căreia se rotește un corp sau o figură. Axă de simetrie = dreaptă în raport cu care punctele unui corp sau ale unei figuri sunt simetrice. ♦ Dreaptă închipuită în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp ceresc în jurul lui însuși. – Fr. axe (lat. lit. axis).

ax² (mat., fiz.) v. áxă²

áxă²/ax² (mat., fiz.) s. f. / s. n., pl. áxe

áxă s. f. /ax s. n. (mat., fiz.), pl. áxe

ÁXĂ s. (MAT.) dreaptă orientată.

ÁXĂ s.f. 1. Linie dreaptă, reală sau închipuită, care trece prin centrul unui corp și împrejurul căreia acel corp se rotește sau se poate roti. ♦ Dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp ceresc. 2. Linie dreaptă care delimitează părți simetrice pe un corp, pe o suprafață etc. 3. Ax. [< fr. axe, germ. Achse, cf. lat. axis – osie].

ÁXĂ s. f. 1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotație = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei și prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafețe față de care acestea prezintă anumite proprietăți de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească. 4. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia și aliații lor. (< fr. axe, germ. Achse)

áxă (áxe), s. f. – Dreaptă orientată într-un anumit sens. – Var. (înv.) axon. Gr. ἄξων (sec. XVII, cf. Gáldi 156) și modern din fr. axe. – Der. axial, adj.; axilar, adj.

ÁXĂ ~e f. 1) Dreaptă reală sau închipuită care trece prin centrul unui corp. ~a pământului. 2) Dreaptă care delimitează părți simetrice pe o suprafață, pe un corp. /<fr. axe, lat. axis, germ. Achse

axă f. linie dreaptă care trece prin centrul unui corp.

AXĂ s. (MAT.) dreaptă orientată.

AXĂ DE ORIENTARE coordonată solidară cu o aeronavă și a cărei poziție definește orientarea acesteia în spațiu, fiind utilă studierii mișcării unui vehicul aerian în jurul centrului său de greutate, axele principale de inerție fiind admise ca axe de orientare.