atentat

atentát sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 29 / Pl: ~e / E: atenta] 1 Acțiune violentă, criminală, prin care se încearcă suprimarea unei persoane Si: atentare (1). 2 Acțiune violentă prin care se încearcă distrugerea unui obiect (valoros) Si: atentare. 3 (Fig) Acțiune prin care se încearcă distrugerea reputației cuiva. 4 (Fig) Plan de distrugere a unei doctrine, idei, stări de fapt etc. 5 (Fig) Atentare (3).

ATENTÁT, atentate, s. n. (Jur.) Faptă îndreptată împotriva vieții, a integrității corporale, a drepturilor etc. unei persoane sau ale unei colectivități. – Din fr. attentat.

ATENTÁT, atentate, s. n. Acțiune criminală, de obicei contra unui șef de stat sau de guvern. ♦ Fig. Încercare de încălcare a unui drept, de distrugere a unei stări de lucruri, a unei concepții, de răsturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat etc. – Din fr. attentat.

ATENTÁT, atentate, s. n. Tentativă de omor. ◊ Încercare de vătămare a cinstei sau de răpire a libertății cuiva; plan de distrugere sau de desființare a unei stări de fapt, a unei doctrine sau a unei idei. Masele muncitoare ale țării noastre au sprijinit și aprobat politica de activă participare a Romîniei la lupta dusă de frontul antiimperialist pentru o pace trainică, de respingere... a oricăror atentate ale imperialiștilor împotriva independenței noastre politice și economice. REZ. HOT. I 15.

ATENTÁT, atentate, s. n. Tentativă de omor. ♦ Infracțiune. Atentat la pudoare. ♦ Fig. (Încercare de) încalcare a unui drept, plan de distrugere a unei stări, a unei concepții etc. – Fr. attentat.

atentát s. n., pl. atentáte

atentát s. n., pl. atentáte

ATENTÁT s.n. Încercare, tentativă de a ucide, a omorî pe cineva. ♦ (Fig.) Încercare de necinstire, de răpire a libertăților cuiva; tentativă, proiect de distrugere a unei stări de fapt etc. [<fr. attentat].

ATENTÁT s. n. 1. atac criminal ilegal față de persoane, bunuri, drepturi, stări de lucruri. 2. (fig.) atac îndreptat împotriva unor sentimente, concepții etc. (< fr. attentat)

ATENTÁT ~e n. 1) Tentativă criminală contra unei persoane (mai ales șef de stat sau de guvern). 2) Atac ilegal asupra unor bunuri sau drepturi colective. 3) Tentativă de răsturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat. /<fr. attentat

atentat n. faptă criminală sau ilegală; fărădelege.

*atentát n., pl. e (fr. attentat, lat. attentatum). Crimă contra persoanelor saŭ lucrurilor, tentativă criminală.