anostire

anostíre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: anosti] 1 Plictisire. 2 Plictis.

ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.

aností vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. anosteáscă

ANOSTÍ vb. v. plictisi, sătura, urî.