amenda

amenda¹ vt [At: PAS, Z. I, 298 / V: (reg) amânda¹ / Pzi: ~déz / E: amendă] A aplica cuiva o amendă.

AMENDA¹, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDÁ¹, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.

AMENDÁ¹, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. [Patronul] îmi face observație că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie... ca să-i amendeze. PAS, Z. I 298.

AMENDÁ¹, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă (după fr. amender).

amendá (a ~) vb., ind. prez. 3 amendeáză

amendá (a aplica amendă, a îmbunătăți) vb., ind. prez. 1 sg. amendéz, 3 sg. și pl. amendeáză

AMENDÁ vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 5000 de lei.)

AMENDÁ vb. I. tr. I. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (o lege). 2. A îmbunătăți natura solului prin introducerea unor substanțe. II. A da, a aplica cuiva o amendă. [< fr. amender].

AMENDÁ¹ vb. tr. a aplica o amendă. (< amendă)

A AMENDÁ¹ ~éz tranz. A supune unei amenzi. /Din amendă

amendà v. 1. a condamna la o amendă; 2. a modifica articolele unei legi.

*amendéz v. tr. (fr. amender, d. lat. emendare, a îndrepta). Pedepsesc cu amendă. Modific articulele uneĭ legĭ. Îngraș pămîntu.

AMENDA vb. a penaliza, (înv. și reg.) a globi, a ștrăfui. (L-a ~ cu 500 de lei.)