albeț

albéț, -eáță [At: LB / Pl: ~i, ~e / E: alb + -eț] (Reg) 1 a Albineț. 2 sn Alburn.

ALBÉȚ, -EÁȚĂ, albeți, -e, adj., s. n. (Reg.) 1. Adj. Albineț. 2. S. n. Alburn. – Alb + suf. -eț.

ALBÉȚ, -EÁȚĂ, albeți, -e, adj., s. n. (Reg.) 1. Adj. Albineț. 2. S. n. Alburn. – Alb + suf. -eț.

ALBÉȚ¹, albețe, s. n. (Popular) Alburn.

ALBÉȚ¹, -EÁȚĂ, albeți, -e, adj. Albineț.

ALBÉȚ², -EÁȚĂ, albeți, -e, adj. (Reg.) Albineț². – Din alb² + suf. -eț.

ALBÉȚ¹, albețe, s. n. (Reg.) Alburn. – Din alb² + suf. -eț.

albéț¹ (reg.) adj. m., pl. albéți; f. albeáță, pl. albéțe

albéț² (reg.) s. n., pl. albéțe

albéț adj. m., pl. albéți; f. sg. albeáță, pl. albéțe

albéț s. n., pl. albéțe

ALBÉȚ s. v. alburn.

albeț n. partea cea albă a lemnului dintre inima și scoarța unui arbore.