agerire

AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. – Din ager.

agerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agerésc, imperf. 3 sg. agereá; conj. prez. 3 sg. și pl. agereáscă

AGERÍ vb. (fig.) a (se) ascuți. (S-a ~ la minte.)

AGERÍ vb. v. cizela, stiliza.

ageríre f. Acțiunea de a ageri.