acciză

accíz sn vz acciză

accíză sf [At: PRETORIAN, DR. C. 110/ V: (înv) -iz (Pl: ~zuri) / Pl: ~ze/ E: fr accise] 1-2 Taxă (vamală).

ACCÍZ s. n. v. acciză.

ACCÍZĂ, accize, s. n. 1. Impozit indirect care se percepe în unele țări asupra unor obiecte de consum. 2. (Înv.) Taxă de consumație, de barieră și vamală. [Var.: acciz s. n.] – Din fr. accise.

ACCÍZ, accize, s. n. 1. Impozit indirect care se percepe în unele țări asupra unor obiecte de consum. 2. (Înv.) Taxă de consumație, de barieră și vamală. – Din fr. accise.

ACCÍZ, accize, s. n. (învechit) Impozit care se plătea odinioară pentru unele obiecte de consum la intrarea lor într-o localitate.

ACCÍZ, accize, s. n. (Înv.) Impozit care se percepea asupra unor obiecte de consum, la intrarea lor într-o localitate. – Fr. accise.

accíză s. f., g.-d. art. accízei; pl. accíze

accíză s. f., pl. accíze

ACCÍZ s.n. Taxă plătită în unele țări pentru anumite obiecte de consum. [Pron. ac-ciz, pl. -ze. / < fr. accise].

ACCÍZ s. n. impozit indirect, instituit asupra produselor și serviciilor de primă necesitate. (< fr. accise)

accíz (-ze), s. n. – Impozit asupra unor obiecte de consum. – Var. acciză, s. f. < Fr. accise. Nefolosit, după desființarea instituției, în 1903. – Der. accizar, s. m. (agent de consum).

ACCÍZĂ ~e f. Impozit indirect asupra unor bunuri și servicii. /

acciz n. taxă asupra băuturilor și consumațiunilor.

*accíz n., pl. e (fr. accise). Pl. Taxă care se plătea p. băuturĭ și alte mărfurĭ la barierele orașelor (desființată în România veche la 1903 de ministru Costinescu și înlocuită cu taxa la locu de producere). Biurou unde se plătea această taxă. – Vechĭ acsíz (rus. akcízŭ).

a băga la accize expr. a include la plată.