abrogare

abrogare sf [At: DA / Pl: ~gări / E: abroga] Declarare a unei legi, a unui decret etc. ca fiind fără valabilitate Si: abrogat¹, anulare, desființare.

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga. – V. abroga.

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga. – V. abroga.

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga; suprimare, desființare, abolire. Abrogarea unei dispoziții.

ABROGÁRE, abrogări, s. f. Acțiunea de a abroga.

abrogáre (a-bro-) s. f., g.-d. art. abrogắrii; p. abrogắri

abrogáre s. f. (sil. mf. ab-), g.-d. art. abrogării; pl. abrogări

ABROGÁRE s. (JUR.) abrogație, anulare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)

Abrogare ≠ validare

ABROGÁRE s.f. Acțiunea de a abroga; abrogație. [< abroga].

abrogare f. desființare, suprimare.

ABROGARE s. (JUR.) anulare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)