Boboc

4 definiții pentru Boboc

boboc [At: CANTEMIR, IST. 262 / V: (înv) bub~ / Pl: ~oci sm, (rar) -boace sn / E: pbl ngr βυβύϰι] 1 sm Caliciul nedeschis al unei flori. 2 sn Floare care începe să se deschidă. 3 sm (Înv; îe) S-a încheiat (sau s-a închis) ~ul Nu se mai poate face nimic. 4 sm (Fig) Termen de dezmierdare. 5 a (Fig) Mic. 6-7 sm Pui de gâscă sau de rață. 8 sn (Îe) A paște (sau a păzi) ~oci A-și pierde vremea degeaba. 9 sm (Îe) A da (mâncare) la ~oci A vomita. 10 sm (Fig) Începător Cf gâscă, agramat. 11 sm Recrut. 12-13 sm Student (sau elev) în primul an.
BOBOC, Alexandru (n. 1930, Dumbrava, jud. Mehedinți), filozof român. M. coresp. al Acad. (1991), prof. univ. la București. Preocupat de filozofia culturii și filozofia limbajului („Confruntări de idei în filozofia contemporană”). Monografii de istorie a filosofiei („Kant și neokantianismul”).
BOBOC, Nicolae (1920-1999, n. Ilia, jud. Hunedoara), dirijor și compozitor român. Dirijor al filarmonicilor din Arad și Timișoara și al Operei Române din Timișoara. Predlecție pentru repertoriul modern și contemporan. Muzică simfonică (suita „Țara Hălmagiului”), de cameră și corală.
BOBOC subst. 1. Boboci (sic) fiul Vișei (17 B II 81) și s. 2. Bobocel, Stan (17 B 486). 3. Boboacă, A. (Grd 44). 4. + babă: Babocil (17 B II 37).
Vezi pe site