însetat

ÎNSETÁT, -Ă, însetați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care suferă de sete, căruia îi este sete; însetoșat. 2. Fig. Dornic de..., avid de..., setos de... – V. înseta.

ÎNSETÁT, -Ă, însetați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care suferă de sete, căruia îi este sete; însetoșat. 2. Fig. Dornic de..., avid de..., setos de... – V. înseta.

ÎNSETÁT, -Ă, însetați, -te, adj. 1. (Despre oameni și animale) Care suferă de sete, care este chinuit de sete, căruia îi este sete. El e flămînd și e-nsetat Și-i slab, că e bătrîn. COȘBUC, P. I 227. Iată vine Pîrlea-vodă Înfocat și-mbujorat Dintre toți domnii din lume Cel mai roș, mai însetat. ALECSANDRI, T. I 395. Hai cu mine, hai în grabă Und’ ți-e casa de-mi arată, Că-s străin și însetat, Ostenit și nemîncat. TEODORESCU, P. P. 619. ◊ (Substantivat) Înălțimea-sa este tata flămînzilor și al însetaților. CREANGĂ, P. 258. ♦ (Despre plante și fructele lor) Lipsit de apă, avid de apă. Lanurile tăcute de grîu, cu spicele goale și însetate, s-aprind parcă sub ploaia soarelui dogorîtor. CAZABAN, V. 136. 2. Fig. Stăpînit de o dorință puternică, foarte dornic, doritor. Da, sîntem brațe și guri însetate, Nimic, nimic nu-i destul. De pîine, de soare, de aspră dreptate Nici unul din noi nu-i sătul. BANUȘ, B. 77. Prin frunze aiurează șoptirile-i alene, Cînd gurile-nsetate în sărutări se-mpreun. EMINESCU, O. I 97. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «după») Erau, în felul vremii, însetați de a se lumina. CAMIL PETRESCU, O. II 71. Și totu-mi pare veșted, căzut și uniform, Sînt însetat de somnul pămîntului s-adorm. EMINESCU, O. IV 432.

ÎNSETÁT adj. setos, (rar) nebăut, (înv. și reg.) însetoșat, secetos, (înv.) sățios. (Un om ~.)

ÎNSETÁT adj. v. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor.

ÎNSETÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNSETA. 2) Care este dornic de ceva. /v. a înseta

însetat a. 1. ars de sete: flămând și însetat; fig. câmp însetat; 2. setos.

însetát, -ă adj. Chinuit de sete. Fig. Cîmp însetat, cîmp uscat, ars de soare. Om însetat de banĭ, de glorie, setos, doritor de banĭ, de glorie.

ÎNSETAT adj. setos, (rar) nebăut, (înv. și reg.) însetoșat, secetos, (înv.) sățios. (Un om ~.)

însetat adj. v. AHTIAT. AVID. DORIT. DORNIC. JINDUIT. JINDUITOR. RÎVNITOR.