împăienjenire

ÎMPĂIEJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂIENJENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei; fig. tulburare, încețoșare a vederii. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăinjeníre, împăiejeníre s. f.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂIEJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂIENJENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei; fig. tulburare, încețoșare a vederii. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăinjeníre, împăiejeníre s. f.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂIEJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂIENJENÍRE s. f. Acțiunea de a se împăienjeni; tulburare a vederii. Împăienjenirea ochilor. – Variante: împăinjeníre (SADOVEANU, M. 179), împăiejeníre (ODOBESCU, S. I 139), păienjeníre (DEȘLIU, M. 8) s. f.

ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

împăienjeníre s. f., g.-d. art. împăienjenírii

împăienjeníre s. f. (sil. -ien-), g.-d. art. împăienjenírii

ÎMPĂIENJENÍRE s. încețoșare, păienjenire, tulburare, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~a vederii, a privirii.)

ÎMPĂIENJENIRE s. încețoșare, păienjenire, voalare, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. (~ vederii, a privirii.)