țărigrădean

ȚARIGRĂDEÁN, -Ă, țarigrădeni, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Care aparține Țarigradului, privitor la Țarigrad, originar din Țarigrad. 2. S. m. Locuitor al Țarigradului. [Var.: țărigrădeán, -ă adj., s. m.] – Țarigrad (n. pr.) + suf. -ean.

ȚĂRIGRĂDEÁN, -Ă adj., s. m. v. țarigrădean.

ȚARIGRĂDEÁN, -Ă, țarigrădeni, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Care aparține Țarigradului, privitor la Țarigrad, originar din Țarigrad. 2. S. m. Locuitor al Țarigradului. [Var.: țărigrădeán, -ă adj., s. m.] – Țarigrad (n. pr. = Constantinopol) + suf. -ean.

ȚĂRIGRĂDEÁN, -Ă, adj., s. m. v. țarigrădean.

ȚARIGRĂDEÁN1, țarigrădeni, s. m. (Învechit și arhaizant) Locuitor al Țarigradului.

ȚARIGRĂDEÁN2, -Ă, țarigrădeni, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Privitor la Țarigrad, originar din Țarigrad. (Atestat în forma țărigrădean) Se îmbulzeau amarnic... în vechile lor spălăcite giubele țărigrădene. C. PETRESCU, A. R. 7. – Variantă: țărigrădean, -ă adj.

ȚĂRIGRĂDEÁN, -Ă adj. v. țarigrădean2.

țarigrădeán (-ri-gră-) adj. m., s. m., pl. țarigrădéni; adj. f. țarigrădeánă, pl. țarigrădéne

țarigrădeán adj. m., s. m. (sil. -gră-), pl. țarigrădéni; f. sg. țarigrădeánă, pl. țarigrădéne