țărcădău

țărcădău, țărcădáie, s.n. (reg.) 1. țarc pentru mieii de înțărcat. 2. colibă de ciobani. 3. cușcă.

țărcădắŭ n., pl. ăĭe (ung. Cp. cu țarc). Munt. est. Țarc de înțărcat mĭeiĭ (GrS. 6, 49 și 53).