țăpos

țăpos a. înțepător: bureți țăpoși.

țăpós, V. țepos.

țepós, -oásă adj. (d. țep). Plin de țepĭ, ghimpos: copăcel țepos. Fig. De care nu te prea poțĭ apropia, de un caracter intratabil, dușmănos: om țepos. – În est țăpos.