țâșpoacă

ȚÎȘPOÁCĂ, țîșpoace, s. f. (Regional) Poșircă. ♦ Mîncare, mai ales ciorbă, de proastă calitate; zeamă lungă (v. lung).

ȚÂȘPOÁCĂ, țâșpoace, s. f. (Reg.) Poșircă. ♦ Mâncare de proastă calitate, zeamă lungă.

ȚÂȘPOÁCĂ s. v. poșircă.

țâșpoácă s.f. (reg.) 1. lapte stricat, înăcrit. 2. băutură proastă. 3. mahorcă. 4. om prost.

țîșpoácă (oa dift.) f., pl. e (probabil, slav). Est. Lapte stricat și înăcrit. Fig. Iron. Bulearcă, vin prost. – Și țîșmoacă și țîșmoagă. V. poșircă.

țîșpoacă s. v. POȘIRCĂ.

țâșpoacă s. f. sg. tutun de calitate inferioară