țâu

țâu, țâi, s.m. (reg.) ied sălbatic.

1) țiŭ n., pl. urĭ. Tîrnăcop cu un singur cĭoc, și acela lățit, cu care se scot petrele din pavaj (Doĭna, 1, 15). Prah. Țapină. Dun. Raz, rang. Dor. Rît. Surlă. – Și țîŭ. V. țiĭac.

3) țiŭ interj. care arată țiuitu. – În est țîŭ.