țârcuire

ȚÎRCÎÍ, țîrcîiesc, vb. IV. Tranz. A mulge o vacă, o capră sau o oaie (care are lapte puțin); a mulge cîte puțin. La ocol... vacile le țîrcîia. ȘEZ. II 137. – Variante: țîrcuí (PAMFILE, I. C. 21), țîrcotí (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456) vb. IV.

ȚÎRCOTÍ vb. IV v. țîrcîi.

ȚÎRCUÍ vb. IV v. țîrcîi.

ȚÂRCÂÍ, țârcâiesc, vb. IV. Intranz. (Despre un lichid) A curge câte puțin, cu greu. ♦ Tranz. (Reg.) A mulge o vacă, o capră etc., care are lapte puțin. – Din țârc.

ȚÂRCÂÍ vb. 1. v. picura. 2. v. bura.

țârcâí, țârcâiésc, vb. IV (reg.) 1. a mulge puțin și prost. 2. a stropi. 3. a țâșni (sângele).

țârcotí vb. IV (reg.) a țârcâi; a mulge rău.

țî́rcîĭ, a -í v. tr. (d. țîrc). Fam. Mulg cîte puțin orĭ prost. – În Trans. și țîrcotesc.

ȚÎRCÎI vb. 1. a picura, a țîrîi. (Apa de la chiuvetă ~.) 2. a bura, a burnița, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)

țârcotí, țârcotesc, vb. intranz. – (reg.) 1. A curge slab, a picura. 2. A plânge cu lacrimi. 3. A ploua mărunt. 4. A mulge ultimii stropi de lapte. – Din țârc (cf. alb. cërkë „strop”) (Scriban, MDA).

țârcotí, țârcotesc, vb. intranz. – 1. A curge slab, a picura. 2. A plânge cu lacrimi. 3. A ploua mărunt. 4. A mulge ultimii stropi de lapte. – Din țârc (cf. alb. cërkë „strop”) + -oti.