țurgăli

țurgălí, țurgălesc, vb. tranz. – A suna din clopoțel sau din pinteni; a zurgăli: „Pinteni galbeni țurgălé” (Bilțiu, 1996: 97). – Din țurgălău „clopoțel”; cf. zurgăli, din zurgălău (MDA).

țurgălí, țurgălesc, vb. tranz. – A suna din clopoțel sau din pinteni; a zurgăli: „Pinteni galbeni țurgălé” (Bilțiu 1996: 97). – Din țurgălău „clopoțel”.