țuhaus

ȚUHÁUS, țuhausuri, s. n. (Arg.) Închisoare. – Din germ. Zuchthaus.

ȚUHÁUS s. n. (Arg.) Închisoare. – Din germ. Zuchthaus.

ȚUHÁUS s. n. (Argou) Închisoare. Auzi d-ta, să-mi vorbească de libertate tocmai cînd știa că viu de la țuhaus. BASSARABESCU, la TDRG.

țuháus (arg., înv.) (-haus) s. n., pl. țuháusuri

țuháus s. n. (sil. -haus), pl. țuháusuri

ȚUHÁUS s. v. arest, închisoáre, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.

țuháus (-suri), s. n. – Arest. Germ. Zuchthaus (Tiktin; Graur, BL, III, 24; Iordan, BF, IV, 202), cf. rus. cihaus < germ. Zeighaus (Sanzewitch 200).

țuháŭs n., pl. urĭ (germ. zucht-haus). Munt. Fam. Arest.

țuhaus s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.

a sta la țuhaus expr. a fi la închisoare.