țucsui

ȚUCSUÍ, țucsuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A bea; a trage la măsea. Oamenii pe-atunci dădeau în gropi de proști ce erau. Pînă și a țucsui sau a trage la mustață... tot un zeu trebui să-i învețe. ISPIRESCU, U. 103. – Variantă: țugsuí vb. IV.

ȚUGSUÍ vb. IV v. țucsui.

ȚUCSUÍ, țucsuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A bea, a chefui. – Comp. bg. cukam.

țucsuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țucsuiésc, 3 sg. țucsuiéște

ȚUCSUÍ vb. v. bea, trage.

țucsuì v. fam. a trage la măsea, a bea mult. [Origină necunoscută].

țucsui vb. v. BEA. TRAGE.