țiricuță

ȚIRICÚȚĂ s. f. v. țîricuță.

ȚÎRICÚȚĂ s. f. Diminutiv al lui țîrică. (Atestat în forma țiricuță) Să mai bem o țiricuță Pîn’ ce-a fi soare-n luncuță. MARIAN, NU. 682. – Variantă: țiricúță s. f.

ȚÂRICÚȚĂ s. f. Diminutiv al lui țârică.