țintitor

ȚINTITÓR, -OÁRE, țintitori, -oare, adj. (Înv.) 1. Care țintește (cu o armă). 2. Fig. Care năzuiește, care are ca țel să..., care aspiră la... – Ținti + suf. -tor.

ȚINTITÓR, -OÁRE, țintitori, -oare, adj. 1. Care țintește (cu o armă). 2. Fig. Care năzuiește, care are ca țel să..., care aspiră la... – Ținti + suf. -tor.

ȚINTITÓR, -OÁRE, țintitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care țintește (cu o armă). 2. Fig. Care năzuiește, care are ca țel să... Lege rurală care astăzi... vi se înfățișează ca rezultat al acelei reviziuni cerute de Convențiune și țintitoare de a îmbunătăți soarta a trei milioane de romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 123.

țintitór (înv.) adj. m., pl. țintitóri; f. sg. și pl. țintitoáre

țintitór adj. m., pl. țintitóri; f. sg. și pl. țintitoáre