țesător

ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător.

ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător.

ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. Cînd ițele sînt groase și spata rară în dinți, pînza rămîne plină de noduri, iară nodul în pînză nu-i cinstea țesătoarei. SLAVICI, N. I 54. Foaie verde odoleană, Asta-i mîndra mîndruleană, Țesătoarea pînzelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. ◊ Fig. Toamna, mîndră țesătoare, Pune furca-n brîul ei. ALECSANDRI, P. A. 156. ♦ (Adjectival) Care țese mult, bine, cu hărnicie. Nu-ți iau fata acasă, Că fata e vrăjitoare, Nu e d-alea țesătoare. HODOȘ, P. P, 148.

țesătór s. m., pl. țesătóri

țesătór s. m., pl. țesătóri

ȚESĂTÓR s. (prin Transilv. și Ban.) tocaci. (E de profesie ~.)

ȚESĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Muncitor specializat în operații de țesătorie. 2) Persoană care lucrează la un război de țesut. /a țese + suf. ~ător

țesător m. cel ce țese.

țesătór, -oáre s. Acela care țese.

ȚESĂTOR s. (prin Transilv. și Ban.) tocaci. (E de profesie ~.)