țelinos

ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. – Țelină² + suf. -os.

ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre pământ) Nelucrat, necultivat; înțelenit. – Țelină² + suf. -os.

ȚELINÓS, -OÁSĂ, țelinoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Nelucrat, nearat, necultivat, înțelenit. Pe o coastă țelinoasă, adine plugurile ară. BELDICEANU, P. 64. Pe-un șes întins și galben, sub arșița de soare, Cinci sute pluguri ară pămîntul țelinos. ALECSANDRI, P. III 233.

țelinós adj. m., pl. țelinóși; f. țelinoásă, pl. țelinoáse

țelinós adj. m., pl. țelinóși; f. sg. țelinoásă, pl. țelinoáse

ȚELINÓS adj. v. înțelenit, necultivat, nedesțelenit, nelucrat.

ȚELINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) rar (despre pământ) Care este lăsat țelină; înțelinit; necultivat; nelucrat. /țelină + suf. ~os

țelinos a. ce n’a fost încă arat: plugul ară pământul țelinos AL.

țelinós, -oásă adj. (d. țelină 2). Înțelenit, nelucrat: pămînt țelinos.

țelinos adj. v. ÎNȚELENIT. NECULTIVAT. NEDESȚELENIT. NELUCRAT.