țechin

ȚECHÍN, țechini, s. m. Veche monedă de aur, arabă și italiană. – Din it. zecchino.

ȚECHÍN, țechini, s. m. Veche monedă de aur, arabă și italiană. – Din it. zecchino.

ȚECHÍN, țechini, s. m. Veche monedă de aur arabă și italiană. O mie de țechini primești? – O, pașă, cît de darnic ești! COȘBUC, P. I 109. Aceluia ce ar găsi pe femeia ce caut, i-aș da zece mii țechini de aur. NEGRUZZI, S. III 402.

țechín s. m., pl. țechíni

țechín s. m., pl. țechíni

ȚECHÍN s.m. Veche monedă de aur, de valori variabile, arabă și italiană. [< it. zecchino].

ȚECHÍN s. m. veche monedă de aur arabă și italiană, cu valori variabile. (< it. zecchino)

țechín (-ni), s. m. – Monedă veche. It. zecchino.

ȚECHÍN ~i m. înv. pop. (în India și în alte țări orientale) Monedă de aur. /<it. zecchino

*țechín m. (it. zecchino, d. ar. sikki, fr. sequin). O monetă variabilă care avea curs în diferite state italiene și’n Levant. – Și sechin (după fr.)

țechini s. m. pl. bani.