șuștăr

ȘÚSTĂR, șustări, s. m. (Reg.) cizmar. [Var.: șúștăr, șúșter s. m.] – Din germ. Schuster.

ȘÚȘTĂR s. m. v. șustăr.

ȘÚȘTER s. m. v. șustăr.

ȘÚȘTĂR, șuștări, s. m. (Reg.) Cizmar. [Var.: șúșter s. m.] – Din germ. Schuster.

ȘÚȘTER s. m. v. șuștăr.

șústăr / șúștăr (reg.) s. m., pl. șústări / șúștări

șúștăr v. șústăr

șúștăr/șústăr s. m., pl. șúștări/șústări

ȘÚȘTĂR s. v. cizmar, pantofar.

șúștăr (-ri), s. m. – (Trans. de N) Cizmar. Germ. Schuster.

șúștăr, șúștări, s.m. (reg.) 1. cizmar. 2. (în forma: șustăr) meșter-strică. 3. gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră; repede.

șuștăr s. v. CIZMAR. PANTOFAR.

șúștăr, șușteri, (șușter), s.m. – (reg.) Cizmar, pantofar. ♦ (onom.) Șușteru, poreclă în Rohia (Birdas, 1994: 83); Șușter, poreclă în Poienile de sub Munte. – Din germ. Schuster „cizmar” (DER, DEX, MDA).

șúștăr, șușteri, (șușter), s.m. – Cizmar, pantofar. Șușteru, poreclă în Rohia (Birdas 1994: 83). – Din germ. Schuster „cizmar”.

șustăr, șustări s. m. (intl., înv.) 1. patron, șef. 2. om priceput în afaceri / la aranjamente / la combinații.